De-ai sa ma cauti…

De-ai sa ma cauti in sclipirea unei stele
Sau in  parfumul vreunei flori
Eu sunt in umbra umbrei mele
Ascuns de norii altor nori

M-astepti in apusul unei zile
Sau intr-un plan intortocheat
Eu vin cu trenul ce nu vine
Si sunt acolo unde m-ai lasat

M-astepti intr-o rascruce de drumuri
Si crezi ca voi veni intr-un nor de praf
Eu sunt dulceata unor struguri
Ce sunt culesi de mult, dar s-au uscat

Ma astepti intr-un inceput de drama,
Sau in nebunia unui vers?
Eu sunt in poezia asta amorfa
Din care nu pot sa mai sa ies!

Or fi mai multe drumuri intre noi,
Sau unul singur ca-nainte?
Pe care tu sa vii ‘napoi
Eu sa te astept cumine.

                                  Miodrag Katin

 

De-ar fi in zbor

                                                sursa foto: aici

 

De-ar fi in zborul meu, s-ating o stea

Ai intelege oare cat a fost de greu?

Ori vei zbura cu mine catre ea

Ascunsa doar de pieptul meu!

　

De-ar fi in zborul meu, sa cad

Ai intelege oare ca nu-s Zeu?

Ori vei cadea cu mine din inalt

Zdrobindu-te la pieptul meu!

　

De-ar fi sa ma urmezi pe-un drum,

Sau pe-o poteca chiar,

Ve-i sti sa ma ridici din scrum,

Ori ve-i crede ca-s hoinar?

　

De-ar fi sa scriu in piatra,

Ca te iubesc in chip si fel

Ai scrie tu pe bolta instelata,

Ca ma iubesti la fel?

　

De-ar fi in timpuri sa ma pierd

Sa zbor, tot incercand

Atunci oi stii eu oare

De ce aripile mi-le-ai frant?

 

                     Miodrag Katin

 

Totu-mi pare un neant

 

Dezlipit de realitate şi ascuns după tăceri

Iau cu mâinile-amândouă doar atât cât îmi oferi

Şi-ţi ascult a tale basme despre vremuri mult mai bune

Că vom fi mai fericiţi de ne-om întâlni prin lume

Timpul şi promisiunea totu-mi pare un neant

Întrupa-voi doar clipita când pe braţe te-am culcat

Iar în jurul celei clipe totul să rămâie vid

Ducă-se ‘napoi şi timpul, ducă-se de unde a venit!

Iar uitarea ca o toamnă se aşterne peste noi

Vom uita şi clipa aceea, o-m trimite-o înapoi

Şi-ntr-o licărire slabă steaua noastră văd cum moare

Căci nu pot să mă agăţ de-un neant fără hotare.

                                              Miodrag Katin

 

Te aseman…

Te aseman unei sanse, te aseman unui dor
Te aseman unei pasari ce-i ochita dintr-un stol
Te aseman unei raze, te aseman unei flori
Te aseman unei panze intr-o mie de culori!
Te aseman unui vin ce a fost intai doar must
Te aseman unui fruct din care as vrea sa gust!

                                                       Miodrag Katin

 

Versuri pentru…tine

Primeste-ma in sufletul tau
si fa cald…
Voi fi o buna chiriasa
iti voi plati cu versuri nemaiscrise
si-ti voi spune povesti ca-n copilarie,
si-am sa te mint ca-i primavara-
desi-i toamna demult…
Fii tu fereastra prin care sa zbor,
fii tu pasul meu spre libertate!
Fii tu Necunoscutul din gandurile mele
si-ti voi fi suflet pereche…

Primeste-ma in sufletul tau…
si fa cald…

M. P.– 13 08.2011

 

Peste viata-mi de pacate

Peste viaţa-mi de păcate tu-mi aşterni sfinte iertări
Şi îmi judeci viitorul fără-a şti ce am fost ieri
Nu mă-ntrebi nici ce-am greşit, nici de am vreun păcat
Peste toate-ţi treci uitarea şi pe toate le-ai iertat!

Orişicâte-mi povesteşti, câte-n lume-s între noi
Viitorul ce te-aşteapta, tu îl vezi numai în doi!
Iar în sfânta-ţi rugăciune ce-o rosteşti ca pe-o dorinţă
Ceri să-ţi iert şi eu păcatul ce-i făcut din neştiinţă!

Cu iertările-ţi făcute, tot iertare-ai câştigat
Vinovat fiind de multe, vinovato, te-am iertat!

                                                              Miodrag Katin

 

Incertitudine (versuri pentru ochi albastri)

M-as arunca                                                                  
in marea din ochii tai
fara teama ca
m-as ineca.

Dar daca
marea din ochii tai
e nesfarsita
si nu m-as mai putea intoarce la mal ?

As zbura
spre cerul din ochii tai
fara teama ca
m-as prabusi.

Dar daca
cerul din ochii tai
e prea inalt
si-n zbor
mi-as frange aripile ?

Doamne,
cata incertitudine.

M. P.  –  10.08.2009

 

Iti mai aduci aminte?

Iti mai aduci aminte-acum                                         
Cum mai calcam peste zapezi virgine,
Cum ne iubeam in miez de dimineti,
Cum trenul luneca pe sine,
Cat de frumos imi promiteai iubire,
Cum ma numeai –
o,ce mieros –
copile ?

Iti mai aduci aminte-acum,

straine ?

M. P. –  21.08.2009

 

Pe un cer ce-i plin cu stele…

Pe un cer ce-i plin cu stele, mie-mi vine tot mai greu
Să-mi găsesc în stea sclipirea, să-mi găsesc norocul meu
Căci de-aici, de pe Pământ, ele par aşa departe
Iar sclipirea lor e dor şi iubiri ce-s reflectate

Pe pământ când se aprinde câte-o flacără-a iubirii
şi pe cer se-aprinde-o stea, stând în calea nemuririi
Doar iubirile-mi desarte si jertfite pe altare
Se reflectă-n lumânări şi în stele căzătoare

Dar acum mi-aprind iubirea într-o torţă mult mai vie
şi-mi aleg o altă stea, ca să-mi stea drept mărturie
A iubiri salvatoare, jurămintelor făcute
Altor stele căzătoare, altor stele ce-s căzute!

La altarul ce-am jertfit doar iubiri neterminate
Rugăciunile făcute pentru viaţa-mi cu păcate
Voi aduce-acum doar flori şi tămâi mirositoare
Pentru steaua-mi ce-i aprinsă de un foc de lumânare!

                                                             Miodrag Katin

 

Nici in vis si nici in somn

Amorţit într-o visare şi-ntr-un somn de nepătruns
Cu o inimă de gheaţă şi c-un Soare ce-a apus
Pedepsit la nemurire, de un freamăt, de un dor
Şi c-un suflet plin  de toate, şi c-un suflet totuşi gol
Obosit, aştept iertarea ce mă poate izbăvi
Ce îmi poate lua pedeapsa, ce mă lasă a muri.

Iar păcatul fără vină, când va fi de tot uitat
Voi iubi din nou femeia fără-a şti că e păcat
Din visare,  în real să m- arunc ca un apucat
Iar iubirea ca un drog, ce din somnu-mi m-a sculat
Să mă ţină treaz în noapte, când voi vrea ca să adorm
Să te simt iubita mea, nu în vis şi nici in somn!

                                                             Miodrag Katin