RSS

Clovnul

08 Mai

E bietul rob al disperării crude
El, pe durere, tot durere va clădi
Degeaba se face uneori că nu aude
Ce poţi să-i ceri, când tot ce ştie e-a răni?
N-are curajul să strige către lume,
Să spună că sufletul i-e gol
Deşi el speră şi spune numai glume
Nu va primi decât un simplu rol…

Schiţează-un zâmbet de cerneală
Şi crede că lumea-l va iubi
Dar nu-şi dă seama că arena este goală
El nu va recunoaşte ce-nseamnă A GREŞI.

Îşi şterge lacrima, atât de plină de durere
Ce scurtă i-a fost partea din scenetă
Aşa îţi trebuie, clovnule, să suferi în tăcere
Mă-ntreb unde-i acum zâmbetul tău de cretă…

Ada Stef

 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: