RSS

Bodyguard sau Inger pazitor?

09 Iun

In sfarsit sun in gara! Da, sunt in Gare de Austerlitz Paris, de unde urmeaza sa iau trenul spre Munchen, Germania!

Cum am ajuns aici? Venisem cu treaba,cu o luna in urma, defapt trebuia sa iau o masina s-o aduc in Romania. Pe atunci se aduceau masini la mana a-2-a din afara, se vindeau foarte bine si se castiga la fel.

Numai ca mie nu mi-a mers chiar asa de bine atunci. Dupa o luna de stat prin Paris, fara sa gasesc vre-o masina, bineinteles ca banii s-au terminat. Nu mai aveam nici un franc, iar de dormit, dormeam pe la niste cunostinte care plecasera mai de mult din tara. Situatia devenise foarte grava pentru mine, eram aproape disperat nemaivazand vre-o solutie sau vre-o iesire din aceasta.

Incercand sa ma ajute, unul dintre prieteni a sunat in germania pentru a se interesa daca cumva este vre-o masina de vanzare pe acolo, avea el un alt prieten care se ocupa cu asa ceva. Explicand-ui situatia in care ma aflu, si rugand-ul mai ales sa ma ajute, acesta din urma i-l asigura ca este o masina pe care poate sa mi-o vanda la un pret mai redus, ba mai mult ma poate astepta si de bani daca el, adica cel din Paris, i-si lua garantia pentru mine.

– Miodrag, am o veste buna pentru tine!
– E posibil o veste buna?
– Da! Stii ca ti-am zis ca voi suna in Germania sa vad ce pot face. Eee, am sunat si mi-sa confirmat ca este o masina, iar de bani sa nu-ti faci griji, omul te asteapt pana reusesti sa-i strangi bani, dar in speranta ca nu va dura o viata.

Incepem sa radem amandoi, fericiti ca am reusit sa rezovam aceasta situatie neplacuta, atat pentru mine dar si pentru el probabil.

.- Dar cu ce bani imi voi lua biletul de tren pana la Munchen?
– Acesti bani ti-i voi imprumuta eu. M-am interesat la gara, si maine la ora 19 a-i tren direct la Munchen

Deci, iata-ma in Gare de Austerlitz din Paris luandu-mi ramas bun de la acel prieten care m-a ajutat atat de mult.

– Uite 50 de franci sa-ti iei ceva de mancare si un pachet de tigari
– Iti multumesc mult si promit sa-ti inpoiez banii.

Sar in tren, si incep sa-mi caut locul la vagonul de fumatori. Dupa ce-l gasesc ma asez bucuros si-mi aprind o tigara. In sfarsit sunt in tren si voi pleca spre Romania. Se pune trenul in miscare, iar eu ma duc la vagonul restaurant si-mi iau un sandwich, un suc de portocale si-un pachet de tigari, total 48 de franci. Imi zic ca nu e nici o problema, si asa nu mai am nevoie de bani pana la Munchen.

Atarndu-mi privirea in intunericul de afara incerc sa adorm gandindu-ma ca maine dimineata trebuie sa plec spre Romania cu masina si am mult de condus.

… La un moment dat ma trezeste scartaitul rotilor de tren care franeaza pentru a opri in statie. Incerc sa-mi dau seama pe unde sunt, simtind ca am dormit prea mult. Deschid geamul compartimentului in care ma aflu si ma uit pe fereastra pentru a incerca sa citesc numele statiei. Pe o plancarda mare si albastra vad scris „Willkommen in Salzburg”. Putin nedumerit imi spun ca e imposibil sa fi ajuns deja in Austira, ceea ce inseamna ca am trecut de Munchen si am iesit si din Germania. Imi apuc bagajul si sar repede din tren. Pe peronul garii, inainte sa plece trenu, i-l vad pe mecanicul de tren, pe care i-l intreb intr-o germana stalcita, daca intradevar suntem la Salzburg, Austria. Putin mirat, mecanicul de tren imi raspunde – Ja, wir sind in Slzburg!

Pironit pe peron, vad trenul plecand. Incerc sa-mi pun ordine in ganduri, simteam ca ma cuprinde o disperare asemanatoare cu cea din Paris, cand nu mai vedeam nici o iesire.

Cu pasi repezi intru in gara incercand sa casesc un tren care se intoarce spre Munchen. Gasesc pe tabela un tren care pleaca peste 30 de minute, dau fuga pe peronul unde era tras trenul si urc in el cautand-ul pe controlorul trenului pentru ai explica situatia.

Dupa aproximativ zece minute i-l vad venind prin compartimentele trenului si ma duc direct la el spund-ui, la fel intr-o germana care o stapaneam foarte putin, ca am adormit in tren si am trecut de statia in care trebuia sa cobor, si daca este posibil sa ma intorc cu acelasi bilet inapoi. Raspunsul: – NU! Pentru a calatori spre Munchen trebuie sa ai un bilet Salzburg-Munchen. Un raspuns absolut normal, dar eu incercam in continuare sa-l rog sa ma lase sa raman in acel tren pentru ca trebuie neaparat sa ajung la Munchen. Pe un tot putin rastit, imi spune ca trebuie sa cobor si ca-i pare rau.

Neavand incotro, cobor si ma indrept spre sala de asteptare, o sala complet goala, deoarece chiar si gara era inchisa la ora trei dimineata. Ma asez pe o banca si nu stiu ce e de facut. Imi treceau tot feluri de ganduri prin cap, nu vedeam nici o iesire din situatia asta.

– Domne Dumnezeule, nici chiar Tu nu ma poti scoate din asta! Cum v-oi ajunge oare la Munchen? Imposibil!

Trecuse deja jumatate de ora de cand eram pe banca,dezorientat.

La un moment dat, se apropie un barbat, imbracat intr-un pardesiu cu o palarie in cap si un fular alb la gat. Nu stiu de ce, dar fularu alb de la gatul lui este cel care mi-a iesit oarecum in evidenta. La doar cativa pasi de mine, ma intreaba in nemteste daca vorbesc germana? raspunsul meu este scurt:- NEIN! intrebinduma in gand – Oare ce mai vrea si OMUL acesta?

– Welche Sprache sprechen Sie am besten?

Adica ce limba vorbesc eu cel mai bine? ma intreb in gand.

– English. Raspund aproape instantaneu.

Acum, cand imi amintesc toate acele lucrui imi dau seama de naiviatea si de disperarea prin care treceam. In alte circumstante sigur asi fi raspuns ca Romana o vorbesc cel mai bine. Acesta era raspunsul pe care trebuia sa-l dau, iar daca acel OM vorbea romana, probabil acum nu mai aveam unele intrebari.

Conversatia noastra a continuat in Engleza….

– Stii de ce ma aflu eu aici, in aceasta gara? ma intreba.

– NU. Nu stiu

– Sunt aici, pentru ca cineva din aceasta gara are nevoie de ajutorul MEU!

Nu aveam nici un chef sa ascult povestile acestiu OM. Imi spuneam in gand, de unde o fi venit si el acum cu alte probleme, si cine poate avea nevoie de ajutorul lui, nu e nimeni in gara.

– Stii, eu sunt bodyguard, si am fost mai peste tot in lume, incepe el povestea. Chiar si in razboiul din Golf, si acolo am avut de lucru.

Nu stiu de ce-l ascultam, probabil din politete, probabil ca nici nu aveam ce face.

– Dar lasa asta, spunemi care sunt problemele tale! imi spuse

In acel moment imi dau seama ca suntem doar noi doi in acea gara din Salzburg, iar eu sunt cel cu probleme, cel cu nevoi. Cum adica a venit sa ajute pe cineva care are nevoie?! De unde stie acest OM de problemele mele, de faptul ca sunt disperat si ca am nevoie de atat de mult ajutor?

Parca nu-mi mai gasesc cuvintele, dar cu un efort maxim incep sai povestesc istoria acelei nopti!

-…si m-am trezit in Salzburg, iar acum nu mai am nici o posibilitate sa ajung in Munchen. Am nevoie doar de un bilet de tren.

– Cat costa acest bilet de tren?

– Cred ca vre-o 20-30 de Marci Germane.

-Ok!

S-a ridicat de pe banca, s-a dus la o casa de bilete automata, a platit si s-a intors cu biletutl de tren.

– Poftim.

Nu puteam sa cred, nu este adevarat, visez. Cum sa vina cineva intr-o gara, sa-ti stie necazuml si sa te si ajute, chiar daca este vorba de un banal bilet de tren. Inainte ca acest OM sa apara, imi aduc aminte ca nu-mi doream altceva decat un bilet de tren pana la Munchen si o cafea. imi ziceam in gand: „Daca asi avea bani de bilet si de o cafea!”

– Vezi, s-a rezolvat repede, imi spune in timp ce-mi intinde biletul.

Priveam acel bilet ca pe o comoara. Nu-mi venea sa cred ca scria Munchen

– Acum hai sa bem o cafea!

La auzul acestei invitatii inmarmuresc, efectiv nu ma pot misca! Nu vreau sa cred ce aud, ma cuprinde o frica, ce se intampla? Oare este adevarat tot ce mi-se intampla sau e doar un…vis? Cum adica sa bem o cafea? De ce acest OM mai vrea sa bea si o cafea cu mine? Este prea mult.

– Haide! sigur iti prinde bine o cafea in acest inceput de zi.

– Cu o singura conditie am sa accept biletul si cafeaua! raspund inghitindu-mi civintele parca. Eu, urmeaza sa ma intorc prin Salzburg tot astazi, cand voi pleca spre Romania, de aceea va rog sa-mi lasati adresa sa va caut si sa va inapoiez bani de bilet si de cafea.

Zambeste…

– Vezi tu, eu nu sunt din Salzburg! imi raspunde intinzandu-mi cafeaua. Nici nu ma poti gasi in Salzburg!

Dupa doi ani de cand s-au petrecut toate aceste lucruri, m-am gandit cu adevarat la cuvantul „bodyguard„. Desi inteleg Engleza, si o si vorbesc, intodeauna cand auzeam de „bodyguard”, imi venea in minte paznicul de la un birt, discoteca etc! Astazi am tradus pe google,desi cunosc foarte bine ce inseamna in Engleza: bodyguard= garda de corp.

Oare am cu mine o garda de corp care stie si atunci cand vreau sa beau o cafea?

 
2 comentarii

Scris de pe 9 Iunie 2011 în Creatii crestine

 

Etichete: ,

2 responses to “Bodyguard sau Inger pazitor?

  1. Violeta

    5 August 2011 at 00:04

    Ce interesanta povestioara.. e inspirata din viata reala? sau imaginatie?

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: